La 15 ani, Alexandru păşea pentru prima oară pe un teren de rugby.
Regulamentul jocului îi era cu totul necunoscut, astfel că de fiecare dată când prindea balonul îl lovea cât putea de tare către terenul advers, acolo unde se obţine victoria. Un cuvânt cu care tânărul bucureştean avea să se împrietenească pentru întreaga viaţă şi un termen pe care adversarii naţionalei României începeau să înveţe să-l uite.
Singurele două egaluri şi două dintre cele opt victorii din istoria întâlnirilor România-Franţa au fost reuşite cu Penciu pe teren, de multe ori în calitate de marcator principal.
În ziua de azi, recordul reprezentat de seria de 4 meciuri fără înfrângere în faţa francezilor este fără îndoială o performanţă pe care orice suporter realist o consideră de neegalat.
Alexandru Penciu, un sportiv strălucitor, oscilând între două lumi atât de diferite, cea a unui Occident fascinat de valoarea sa şi care l-a supranumit, pe drept, Alexandru cel Mare şi cea a unui regim injust, care a încercat să-l şteargă literalmente din cartea de istorie a rugby-ului pentru că Alexandru alesese să părăsească ţara şi să fie cel mai bun marcator timp de doi ani la rând în campionatul italian.
Clic pentru a vedea prezentarea.Un sportiv desăvârşit pentru două generaţii diferite, cea a suporterilor care au fost contemporani cu cel mai mare fundaş din rugby-ul românesc şi cea a tinerilor ambiţioşi pe care i-a antrenat şi pregătit pentru marea performanţă. Şi bineînţeles, un remarcabil pionier al tacticii, primul om din lume care a aplicat cu succes pe teren intercalarea jucătorului în plus în linia de trei sferturi.
De 37 de ori titular incontestabil al „stejarilor”, Penciu a fost, alături de coechipierii săi, motivul principal pentru care ar fi putut să existe „Turneul celor şase naţiuni” în care România să fie membru cu drepturi depline.
Un veritabil maestru al drop-golului, Alexandru Penciu a scris istorie şi pentru cluburile româneşti, cele cinci campionate şi cele patru Cupe ale României câştigate cu CCA fiind doar câteva dintre argumentele care îi oferă statutul de jucător legendar.
O poveste care a continuat şi după plecarea sa în Italia, ţară care, la vremea respectivă, îl intâlnea pe primul „grande straniero” ce urma să evolueze şi să antreneze în peninsulă.
Alexandru Penciu este şi astăzi, la 84 de ani, o persoană şi o personalitate pentru care viaţa activă reprezintă singurul drum ce îi este cunoscut. Organizează selecţii de viitori rugbişti în şcolile din Italia, se ocupă de cei cu probleme locomotorii, lucrează zilnic alături de tinerii care îşi doresc cu adevărat să practice acest sport nobil şi onorează, prin tot ceea ce face, înţelegerea făcută în urmă cu şaptezeci de ani, un contract nescris dar mereu respectat între marele sport cu balonul oval şi Alexandru cel Mare al rugby-ului românesc.
Studioul: Bucuresti FM
Autor texte: Razvan Ursuleanu
Realizator: Sorin Mihai Savin
Operator camera si montaj: Cosmin Boroiu